Zi.

De ce nu scriu, întrebi?

De ce nu plimb pernuțele moi peste butoane, în graba mare, în dorința de a umple cu simțiri albul?

Pentru că e dimineață acum.

6.00

Deschid ușor ochii. Se zice că de îți dorești să începi să urăști o piesă, pune-o deșteptător. Cu toate astea, eu iubesc Gladiatorul, cred, deja al doilea sau al treilea an. Merg la geam, întind mîinile tare-tare, să-mi taie răsuflarea aproape. Mă așteaptă o zi minunată, sunt fericită, acolo după nori e soarele meu, care acuș o să-mi prindă de buze un zîmbet și o să mi-l poarte o zi întreagă. Muzică, să fie muzică, am zis. Leneșă, moale, dar în mine trupele strîng rîndurile și-s gata să atace pe flancul stîng. Acuș, acuș.

6.15

Pic, pic. Un vîrf de deget mare al piciorului drept… Brrrr… Receeeee… Călduță… Fierbinte… Mmmmm…Picurii mîngîie ușor gîtul și umerii, apoi coboară alene spre coapse și trec peste fiecare unduire, pînă cuprind întrega eu. Fierbinte, apă fierbinte, ochi închiși, să fie astea mîinile tale? Mai stai cu mine un pic, respirația ta face aburi pe mine, degetele deschid porii, apa ta mă îmbrățișează.

6.30

Contra cronometru. Kilometri prin casă. Agendă. Acele se învîrt așa repede. Așa repede! Noroc de ceasul de pe hol, cu care mă alin. A rămas cumva în urmă cu vreo 27 de minute și nu mă îndur să-l potrivesc. Ah! Tocmai 27 de minute! Arunc o ocheadă și-mi pare că încă atîtea aș mai reuși să fac! Ține sărmănelul piept ceasornicelor din bucătărie și dormitor care aiaiaiii, s-așa de grăbite, că-mi vine să le bat!

8.30

Pupici, mulți pupici. And let the show begin!

Nu șî bună dimineața lume! Iată-mă și pe mine! Face-ți-mi un loc vă rog! Hai, hai, mai cu Doamne ajută, că n-am eu cînd aștepta! Eu azi munți vreau să întorc! Da, da,  ați auzit bine! Și nu-mi umblați cu motive și explicații de ce nu se poate și cum n-o să iasă, că nu mă impresionați!

Ostași, pe cai!!! Pe curînd Măria ta!!! Tic-tac, tic-tac, tic…

Huuuu. Pot să sprijin capul? Așa, un pic! Lasă-mi umărul, vreau să-l iau în chirie, lasă-mă să sorb o respirație de-a ta, să mă țină pînă pleoapele leneșe se vor lua în brațe și se vor ține strîns-strîns. Niște pupăcioase pleoapele astea! Uffff!

Kilometri, kilometri, fuga-fuga! Ca-n piesa copilăriei mele: fuga-fuga prin cîmpii, fuga-fuga doi copii, două păsări fără de griji…

“-Mami, dar ce e mai simplu și mai interesant, să fii copil sau matur?

-Hmmm… Să fii tu, iubita mea, asta e cel mai simplu și interesant! “

“Știi? Cîndva îți păsa ce cred alții despre tine. Te-ai schimbat mult. Acum îți pasă ce crezi tu despre tine. ”  Ce bine că te-am regăsit, draga mea!

Făcut, nu făcut, făcut, nu făcut, făcut, făcut, făcut! Ah! Mîngîi pe căpușor. Bravo fata! Mîine ia să vezi cîte mai reușești!

“Și apoi Ratatouille a invitat pe toți ai lui la o cină gratuită…

- Hihi, mami nu vorbi șoricărește, că mă faci să rîd și nu înțeleg ce citești. Mă mîngîi te rog pe picioruș?”

Pupici, mulți pupici!

Clip, clip, pleoape neascultătoare ce sunteți!

O să reușiți să vă sărutați, eu mai vreau 30 de minute, doar 30 să reușesc încă…

1 oiță, 2 oițe, 3 …

Nu-s…

When you don’t give up, YOU CANNOT FAIL!

***

 

 

Când ploaia vine și picurii se sting,

Și dorul nostru tresaltă în beție,

Beția nopților, trăite-n veșnicia

Iubirii noastre ascunse-ntr-un adânc.

 

Când soarele-i pe cer strălucitor,

Și nostalgia-i aproape o durere,

Durerea sufletelor, prinsă în tăcerea

Simțirii noastre-n acel frumos amor.

 

 

Când noaptea vine și pe cer o stea

Străluce-n amintirea pasiunii,

Pe care mulți s-o simtă-n voia lunii-și doresc,

Dar doar la noi, frumoasa pasiune, se împletește atât de fin cu dragostea.

Zbor

Tu vrei să zbori

Dar cum poți oare?

Cu stol de păsări călătoare,

Lăsînd în urmă căutare și muncă, lacrimi, vânt și soare?

 

Să te-nalți la cer, nu-i neapărat,

Să dai din aripi sau să zbori planat,

Ci poți doar ochii în visare să-i închizi

Și-aievea să te vezi în alt întins.

 

Și-n zborul infinit tu tre să ai

Speranțe mii și dragoste ca-n rai,

Mai trebuie să fii și împlinit,

De multe dornic, optimist și fericit.

 

Eu pot să zbor ușor aici, acum,

Eu pot să zbor când stau sau sunt în drum,

Eu pot să zbor prin toate, peste tot.

În suflet fericit, oricând să zbor eu pot.

 

In a Relationship with… Moldova

“- Știu…  tu ești patrioata Moldovei!

- Dar tu nu ești? Al cărei țări patriot ești atunci?

- Nu al Moldovei. Ce-mi dă țara asta? Numai mizerie, gropi, sisteme medical și educațional defectuoase, lipsa siguranței în viitor pentru mine și copiii mei. Țara asta nu îmi dă nimic.

- Dar tu ce îi dai ei? Simpla ta prezență? Nu este suficient! Prezenți sunt toți! Tu, chiar tu, ce faci să fie un pic mai bine? Cum iubești țara?”

 

Eu cred în relații. Cu oameni, cu lucruri, cu locuri. Eu cred în “a dărui”, “a crede”, “a iubi”, fără să ceri nimic în schimb. Asta fac atunci cînd iubesc cu adevărat, uneori pînă și peste durere, uneori pînă și peste Eu, fără să cîntăresc ce primesc în schimb.

 

Eu și țara mea suntem într-o relație. Relație în care eu investesc sentimente, mă dedic total, o hrănesc cu idei, proiecte, am grijă și o fac frumoasă atît cît pot, îi mai peticesc hainele și cos nasturi, discut și învăț de la/ pentru ea, îi dăruiesc copii deștepți care să-i poarte cu mîndrie numele, și sper să petrecem frumos împreună pînă la adînci bătrîneți. Așa înțeleg eu să-mi iubesc țara.

 

Și dincolo de problemele pe care le poate avea un cuplu, în brațele ei mă simt acasă. Aici și acum.

 

”Iubirea nu este un tîrg: te iubesc pentru că mă iubești.

Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.”

Eu cred în relații, cred că nu putem să cerem fără a dărui atît cît putem mai întîi. Anume acesta este exercițiul dragostei. Eu sunt într-o relație cu Moldova.

 

 

Mame

Grăbiți în luptele noastre zilnice, uităm uneori de cei care au făcut pentru noi viața. Și uneori ne amintim cînd ei nu mai sunt alături. Sau cît mai sunt, ne spunem că mai avem timp, pentru că în mintea noastră oamenii  dragi nouă sunt veșnici. Și noi îi iubim necondiționat.

Pretenții de viitoare soție

-Mami, eu sunt atît de bucuroasă că o să pot să nasc copii, să fiu mămică…

Probabil observînd fața mea care exprima cel puțin mirare totală, continuă:

-Dar asta după ce o să fiu la universitate, studentă.

- Și după ce te vei căsători cu bărbatul pe care-l vei iubi și care te va iubi, adaog eu ca să fiu liniștită la bătrînețe că am făcut tot ce-am putut să educ conform canoanelor. :)

-Dar eu n-o să mă căsătoresc cu orice bărbat. El va trebui  să fie înțelept, bun, care știe să răspundă corect și repede la ghicitori, politicos, cu maniere bune la masă, care știe să spună bună dimineața și bună seara, știe să citească și niciodată nu spune nu pot și nu vreau.

A u vas net stoliko deneg

Lăsînd-o pe minunea mea la niște cursuri, am intrat într-un centru comercial să văd unde se vînd la noi în țară atîtea Louis Vuitton, Ferre și Gucci-uri care n-au treabă cu adevăratele colecții de firmă. Spre suprinderea mea am gasit un butic cu costume destul de ok (proveniența necunoscută totuși) și am întrebat cît costă. ”A u vas net stoliko deneg” mi-a tunat vînzătoarea blondă, cu fustă super mini și 3/4 din decolteu la vedere, mestecînd sonor gumă. M-am blocat. Vreau la shopping în America. Acolo toată lumea zîmbește. Forțat, neforțat, da zîmbește. Și parcă viața îi mai ușoară. Și e o plăcere să cumperi. Uneori mai mult decît îți trebuie. Acolo asta e terapie, la noi e mai mult shok. Nu mă gîndisem că și la intrarea în centre comerciale tre să treci un face-control. Că mă pregăteam mai serios pentru shopping, cu vreo geantă pe care să scrie cu litere mari ceva, pantofi cu toc de 20 cm și cristale Swarovski. My mistake.

25 de moduri să-ți legi o eșarfă!

Am devenit de cîțiva ani dependentă de eșarfe, fulare și fulărașe. De tot felul, mai mici și mai mari, colorate și alb-negre, au devenit obligatorii. :)

 

 

Socri buni, socri răi

Cum se face că uneori părinții buni se transformă în socri răi și nesuferiți pentru aleșii comorilor lor? Idee n-am. Și sincer idee n-am ce fel de soacră voi fi eu. Sper să nu mă transform monstruos, să fiu una cumsecade  și să nu-mi chinui tare ginerele. În schimb sunt sigură că soțul meu o să fie un socru de nota 10. Dar pentru orice eventualitate voi păstra acest formular de înscriere 

Vacanță pentru suflet

Asta e piscina uneia din cele mai luxoase spa-uri din lume situată în inima munţilor Himalaya. Și da, preţurile bineînţeles că-s pe măsură.  Dar de fiecare dată cînd mi-e greu şi vreau o pauză psihică, deschid poza asta şi îmi imaginez cum stau în piscină cu un pahar de Sheridan’s în mînă şi mă uit la munţi. Şi simt aer proaspăt şi nimeni nu mă înnebuneşte de cap. Şi funcţionează. Şi cine ştie,  vreodată, cu iubitul de mînă şi  o geantă elegantă în cealaltă, voi urca în avion cu destinaţia Shimla, India şi voi fi tare, tare fericită. Poate aşa vei face şi tu.

Manifest!

Eu nu îmi bat copilul! Eu îl iubesc!

 

Tamara

“Să te trezești dimineața și să-ți spui în oglindă: eu sunt fericită! Nu mai există ieri, mîine e încă fum. Astăzi eu sunt fericită! Tot ce trebuie să faci este să-ți păstrezi zîmbetul ăsta al tău pe buze și mai bine să taci atunci cînd alții te supără și să-ți ceri iertare chiar atunci cînd n-ai greșit tu. Draga mea, asta-i atît de simplu, să știi! Și fericită o să fii!
Eu m-am trezit astăzi dimineața, am pus mîinile uite-așa și m-am rugat la Dumnezeu să vină cineva la mine. Așa tare te așteptam draga mea! Știi, eu pe 30 aprilie fac 83 de ani. Suntem în anul 2013, așa-i? Apoi eu sunt din ’30. Mai am un pic pînă la 100, 17 ani mai am. Eu o să aștept pînă atunci, nu mă grăbesc. Dar tu o să aștepți cu mine? Ah, așa mă bucur că ai venit iar. Știi, Dumnezeu nu mi-a dat copii, chiar dacă am trăit cu soțul meu aproape 45 de ani. Dar Dumnezeu mi-a scos înainte tot timpul oameni minunați. Și mi i-a scos atunci cînd aveam mai mare nevoie. Și a fost tot timpul lîngă mine. Și atunci cînd 9 operații am trecut. Și știi, atunci cînd rău îmi e, eu îmi amintesc cum i-a spus lui Lazăr să se ridice și să plece. Noi astăzi întrebăm doctorii dacă o să ne tratăm, dacă o să ne fie bine, dar noi nu trebuie decît să ne ridicăm și să mergem. Și să zîmbim. Și atunci cînd e așa de greu, că tocmai sufletul se frînge. Te rog să mai vii la mine, că poate n-o să ne mai vedem de multe ori. Dar nu, eu o să am răbdare încă 17 ani, o să aștept. Hai fugi la viața ta. Cînd stelele o să iasă pe cer, eu o să mă gîndesc la tine și o să mă rog anul ăsta toate dorințele să ți se împlinească! Sărut și te iubesc!”

Există oameni care poartă lumină în priviri. Există oameni care poartă cu ei prin viață bunătate, de parcă tot ce e lumesc, murdar, trece pe lîngă, peste, dar niciodată prin ei. Sau poate trece prin ei, dar nu se reține prea mult. Pe care nimic nu i-a frînt, iar prin ce au avut să treacă numai ei știu. Tot e ascuns undeva departe, sub lumină. Ei îți zîmbesc cu drag din priviri. În ochii oamenilor aceștia vrei să te ascunzi cu totul, să te învelești ca cu o plapumă moale și caldă și să stai acolo în siguranță, ghemuit.

 

Buni de sărbători

Vreau să fie anul împrejur sărbători! Zilnic, sau cel puțin săptămînal. Sărbători mari! Zile în care oamenii să vrea să facă cadouri! Zile în care oamenii să vrea să fie mai buni. Zile în care toți oamenii să vrea să facă bine celor din jur. Măcar și din dorința de a crește în ochii proprii sau ai celorlați. Să facă campanii sociale, PR, orice, numai să facă. Vreau odată cu astea și casele de copii, azilurile de bătrîni și spitalele speciale să fie în oraș sau lîngă Chișinău, cît mai aproape, în drumurile noastre grăbite spre muncă sau magazin, sau grădinița copiilor. Așa o să găsim motive și timp să mergem la ei cît mai des. Și putem să mergem și cu mîinile goale. Și ei vor fi fericiți exact cum sunt de sărbători, atunci cînd vin oameni să le facă cadouri. Cînd vin oameni să îi mîngîie și să le amintească că nu sunt singuri pe pămînt. Că ei nu sunt izolați de lume, dar sunt parte a ei. Că cineva se gîndește la ei, vrea să îi țină de mînă, să îi mîngîie pe obraz, să îi asculte și să le ducă lumină în priviri și căldură în suflet.

Vreau anul împrejur sărbători mari și oameni cu 3 minute mai fericiți.

Marica Balan

Am vrut sa scriu astăzi despre dragoste,  frumos,  muzică, despre răbdare, înțelepciune, încercări, sensibilitate, durere și lacrimi în ochi. Despre tristețe.  Am vrut să scriu astăzi despre viață…

Marica