Peste acest post tv am dat fiind într-o deplasare la București. Eram supra-obosită, dar am stat cîteva ore bune pînă noaptea tîrziu cu ochii în ecran, aproape fără să clipesc. Am văzut cîteva emisiuni de design, care sigur ar face bine designerilor noștri care utilizează pe larg ”lepca” pe pereți, perdelele cu franjuri în 3 rînduri și ”podvesnîe potolki” drept ultimele răcnete în domeniu. Erau despre simplitate, comoditate și senzațiile pe care ți le dă casa. O emisiune era despre locuri frumoase din lume, care impresionează și motivează să ne dorim să simțim aerul de acolo.
Dar mobilul vizionării tîrzii a fost emisiunea A place in the sun, în care agenți imobiliari ajută persoane/familii din Marea Britanie să cumpere o a doua casă în diverse țări, în strictele condiții ale clientului. În acea emisiune erau prezentate 2 familii de bătrîni de 60-65 de ani din Anglia ploioasă, care pentru bătrînețe doreau să se mute la soare, la cald, undeva în Spania sau Italia. Nu erau familii înstărite, pot să zic că în una din ele bătrînul fusese toată viața măcelar, iar soția lui fusese secretară într-o companie mare. O să mă opresc la istoria acestora. Atunci am văzut prima oară clarele diferențe între posibilitățile, concepțiile, cerințele și dorințele cetățenilor noștri în etate și cei europeni. Familia a văzut 5 case. La fiecare s-au interesat de preț, au decis să nu fie mai mult de 80 000 euro, au cerut să fie multe cluburi unde să petreacă timpul împreună cu alte persoane de vîrsta lor, și neaparăt să fie cît mai aproape de plajă, pentru ca seara să facă plimbări împreună pe malul mării. Wow!
Englezii au cumpărat casă mobilată complet de 165 m2 cu piscină pe malul mării în Spania, în apropierea orașului Alicante cu 80 000 euro. În Chișinău un apartament în ”varianta albă” cu o suprafață mai mică costă mai scump. Au căutat cluburi unde să petreacă timpul. 14 cluburi pentru vîrstnici pe diferite interese într-un singur oraș! Planificau să se plimbe pe plajă împreună încă măcar vreo 20-25 ani. Wow! Oamenii nu planificau să moară și așteptau cuminți marele eveniment, nu strîngeau pomene în pod și nici nu vroiau să fie neapărat îngropați acasă. Mai mult, ei nu se gîndeau la moarte deloc, ei căutau să trăiască cît mai frumos viața pe care o aveau înainte pentru că de-a lungul anilor au muncit și meritau asta. Ei își serviseră țara, iar acum țara îi servea pe ei transferîndu-le pensii, cheltuite în vacanța continuă pe care tocmai și-o asigurau.
Noi chiar suntem de pe altă lume. Luăm credite și investim sume enorme în imobile noi cu evroremont și mașini care la ieșirea de pe ușa centrului auto scad în preț cu minim 15% instantaneu. Împumutăm bani pentru botezuri, zile de naștere, nunți, înmormîntări ca să arătăm că putem să fim în rînd cu lumea, dar uităm să trăim ca lumea între timp.
Vreau ca bătrînii și în țara noastră să aibă alte interese decît insuficiența banilor, lipsa medicamentelor, lipsa grijei statului pentru ei. Pentru că fiecare dintre ei a purtat grijă acestui stat. Vreau ca cetățenii noștri să vadă cum trăiesc oamenii altor țări și să ceară statului nostru condiții, pentru că ei muncesc sau au muncit o viață întreagă pentru el și statul nu are dreptul să îi lase baltă.
Pentru că noi toți vom fi bătrîni, înainte ca să ne dăm seama ce ni s-a întîmplat…
