Offline cu Maia Sandu, Ministrul Educaţiei

1. Am întîlnit o persoană foarte simpatică,  se vede din prima că a petrecut o bună parte din ultimii ani dincolo de graniţele mirificei noastre ţări. Are viziuni mari, de perspectivă, moderne.

2. Vrea să facă multe. Vorbeşte de prioritizări. E bine. Doar luîndu-le pe rînd şi în măsura importanţei ajungi să realizezi tot ce-ţi propui. Deşi la Ministerul Educaţiei s-ar părea că totul este la fel de important.

3. Răspunsuri la întrebări – cu proiecte de perspectivă pe care speră să le implementeze în viitorii 2 ani. Are foarte mult de lucru. Ministerul are nevoie de încă 20 de angajaţi pentru a completa staff-ul. Se caută.

4. Are nevoie de parteneriate strategice, inclusiv cu mediul de afaceri de la noi. Care se implică foarte selectiv, spre deloc. Păcat. Îşi doreşte comunicare cu adiminstraţiile locale, participare a oamenilor pentru a găsi căile cele mai bune.

5. Este result-oriented, inclusiv short şi long-term. Asta bucură. Experienţa la o instituţie de talia Băncii Mondiale înseamnă foarte mult. Primul consilier ales – Inga Afanasieva, tot de la Banca Mondială, Washington, a activat acolo pe probleme de educaţie. Pe experimentări şi implementări de proiecte noi.

Concret subiecte discutate

1. Închiderea şcolilor. Parte necesară din reformare. Se merge mult prin ţară pentru a se reuşi o implementare cît mai puţin dureroasă a acestui început de proiect. Se doreşte verificarea autobuzelor care îi vor transporta pe elevi spre şcoală şi înapoi. Se urmăreaşte mărirea salariilor de 800 lei ale şoferilor, astfel încît să poată fi selectate persoane responsabile. Calcule se discuta atunci cînd cheltuielile per elev variaza între 6000 şi ceva şi 24.000 de lei. Atunci se discută închideri şi remanieri.

2. Automonia instituţiilor de învăţămînt – din 1 ianuarie 2013. Cred că va fi un test destul de greu de trecut. Sper ca instituţiile să fie pregătite pentru ceea ce urmează.

3. Centre pentru copii, grădiniţe, ordine în sistemul preşcolar – trebuie înfăptuită şi aici o reformă esenţială. Trebuie să existe centralizat date despre tot ce înseamnă pregătire copii şi să fie evaluări clare. Plus control riguros. Abia aştept.

4. Program de învăţămînt complicat şi pe alocuri departe de actualitate. Se urmăresc schimbări. Pe termen lung, ajustări de program şi materii. După mine, un lucru mare ar fi să adaptăm programul de învăţămînt la realităţile în care ne aflăm. Am scris concret şi amplu despre asta într-o altă postare de-a mea. Învăţaţi, învăţaţi…

5. Profesori vechi versus profesori noi. Nu contează vîrsta, ci randamentul. Îmi place poziţia. Atîta timp cît rezultatele sunt pe măsură, atunci nici problema disponibilizărilor în masă nu se va pune stringent. Se ştie că cca 25% din actualii dascăli sunt trecuţi de vîrsta pensionării.

6. BAC. În ţările civilizate, cu sisteme educaţionale demne de urmat, gen nordice, întrebări de genul ăsta nici nu apar. Apriori. Urmăm exemplele cele mai aproape de realitatea noastră. Nu îi place ideea cu camere, observatori (care vor înlocui poliţiştii), dar înţelege că altă soluţie cel puţin pe moment nu este. Speră pînă la sfîrşitul lui octombrie să aibă concret tot ce ţine de BAC. Se urmăresc consultările publice. Vor fi create 3 centre BAC unice.

Cuvinte de ordine: Priorităţi, Optimizare, Reforme. Impresii bune. Aştept cu nerăbdare rezultatele.